Noua lege a prosumatorului are o misiune corectă — stimularea producției verzi și a independenței energetice. Însă implementarea sa, fără o perioadă de tranziție și fără o evaluare a impactului economic asupra furnizorilor, riscă să creeze un dezechilibru financiar major în lanțul energetic.
Proiectul de lege privind reglementarea prosumatorilor introduce, în premieră, o definiție clară a compensării cantitative, aplicabilă celor care dețin centrale electrice din surse regenerabile cu o putere instalată de cel mult 200 kW pe loc de consum. În esență, actul normativ prevede că furnizorul de energie electrică trebuie să specifice în factura prosumatorului energia consumată și energia livrată în rețea, calculând lunar diferența între cele două cantități, la același preț al energiei active prevăzut în contract. Astfel, energia produsă de prosumator este evaluată la același preț cu cea consumată, însă fără tarife și taxe, ceea ce creează un mecanism aparent echitabil.
În plus, la solicitarea prosumatorilor cu instalații între 200 kW și 400 kW, furnizorii vor fi obligați să realizeze regularizarea financiară între energia livrată și energia consumată, extinzând astfel mecanismul de compensare și pentru o categorie superioară de producători. Legea mai introduce și posibilitatea de a stoca energia produsă, de a vinde direct energia unui alt consumator racordat la aceeași instalație de producție și de a compensa energia produsă în exces cu cea consumată la un alt loc de consum.
Deși scopul declarat este simplificarea și clarificarea mecanismelor pentru prosumatori, actul normativ ridică numeroase probleme pentru furnizorii de energie, care reclamă lipsa consultării, presiunea imediată asupra fluxurilor financiare și riscul ca modificările să afecteze echilibrul întregului lanț energetic.
Lipsa unei perioade de tranziție afectează fluxul de numerar al furnizorilor
Prima problemă majoră semnalată de companiile de furnizare este absența unei perioade de tranziție. Noua formulă de compensare cantitativă se aplică imediat, fără o etapă de adaptare, într-un context financiar deja tensionat. Într-un context marcat de întârzieri la rambursarea sumelor din schema de plafonare a prețurilor, multe companii sunt deja puternic îndatorate pentru a asigura continuitatea activității.
Prin aplicarea imediată a acestei modificări legislative, fluxul de numerar al furnizorilor este grav afectat, deoarece aceștia sunt obligați să plătească imediat energia preluată de la prosumatori, în condițiile în care recuperarea banilor din facturare se face ulterior. Cu alte cuvinte, legea transformă furnizorii în finanțatori temporari ai prosumatorilor, fără a le oferi posibilitatea de ajustare sau protecție financiară.
Impact financiar: pierderi de zeci de milioane de euro și costuri suplimentare pentru adaptarea sistemelor IT
Pentru marile companii de furnizare, impactul se ridică la zeci de milioane de euro anual. Aceste sume vin să se adauge la costurile deja ridicate generate de întârzierile rambursărilor din plafonare și la dobânzile aferente creditelor contractate pentru menținerea lichidității.
De facto, furnizorii sunt nevoiți să achite acum sume care, în mod normal, ar fi fost eșalonate pe o perioadă de 24 de luni, ceea ce accentuează presiunea financiară și reduce capacitatea de investiție a acestor companii într-un moment în care sistemul energetic are nevoie de stabilitate și digitalizare.
Un alt aspect ignorat de proiectul legislativ este impactul tehnic și logistic al implementării. Sistemele de facturare ale furnizorilor trebuie modificate pentru a reflecta noua metodologie de compensare cantitativă. Acest proces implică costuri IT semnificative, timp de adaptare, testare și validare, iar în lipsa unei perioade clare de tranziție, pot apărea întârzieri la emiterea facturilor și nemulțumiri în rândul clienților.
Prosumatorii mari, adevărații beneficiari
Un punct sensibil al dezbaterii este faptul că legea tratează toți prosumatorii la fel, deși diferențele de scară sunt uriașe. Furnizorii sunt obligați să preia energia de la prosumatori la același preț la care cumpără energia pentru întregul portofoliu, inclusiv în bandă (adică pe tot parcursul zilei).
În realitate, prosumatorii livrează energie doar în orele de radiație solară maximă, atunci când prețul de pe piață este semnificativ mai mic. Astfel, furnizorii ajung să plătească mai mult decât valoarea reală a energiei primite, iar costul acestei inechități se transferă, indirect, asupra celorlalți consumatori, care ajung să subvenționeze sistemul.
Această distorsiune nu este generată de micii prosumatori – cei cu instalații de 5-7 kW, montați pe acoperișurile caselor, ci de cei care profită de cadrul legislativ permisiv și instalează capacități de 25-27 kW sau chiar mai mari, până la 200 – 400 kwh.
În timp ce în dezbaterea publică sunt aduși în prim-plan micii prosumatori, adevărații beneficiari sunt investitorii cu instalații de zeci sau sute de kW, care devin, practic, rentieri pe cheltuiala sistemului și a consumatorilor obișnuiți.
Iar în lipsa unor mecanisme de corecție sau a unor praguri diferențiate între micii și marii prosumatori, sistemul riscă să devină inechitabil: unii câștigă semnificativ, în timp ce alții – furnizori și consumatori obișnuiți – suportă indirect costurile.
Deși legea pare să ofere un cadru clar și un tratament echitabil pentru micii producători de energie, actul normativ ridică o serie de probleme majore pentru furnizorii de electricitate, care nu au fost consultați corespunzător. Lipsa unei perioade de tranziție, impactul financiar estimat la zeci de milioane de euro, costurile de adaptare a sistemelor de facturare și riscul dezechilibrelor din piață pot transforma o inițiativă benefică în teorie într-o nouă sursă de instabilitate pentru întreg sectorul energetic.
