Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, a explicat, într-o intervenție la B1 TV, că Europa nu este grav afectată din punct de vedere al resurselor energetice de conflictul din Orientul Mijlociu, datorită diversificării surselor de aprovizionare. Cu toate acestea, scumpirile resimțite la nivel global sunt inevitabile într-o economie interconectată, unde prețurile sunt stabilite pe burse internaționale.
Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Special B1”, moderată de Nadia Ciurlin.
Daraban a subliniat că stabilitatea regională și globală rămâne esențială pentru echilibrul economic și pentru piețele financiare, însă a evidențiat și faptul că statele implicate în conflict au interese diferite în ceea ce privește obținerea păcii:
„E importantă pacea pentru foarte mulți, pentru stabilitatea planetei, pentru stabilitatea burselor. Deși aici sunt mai mulți factori care își doresc mai mult sau mai puțin pacea. Unii își doresc o pace în care să fie regimul de la Teheran schimbat complet. Și aici aș enumera Israelul, Emiratele Arabe Unite, Qatarul, Bahreinul, Kuveitul, Irakul. Și ar fi și țări care, să zicem, și-ar dori o pace chiar în condițiile neschimbării regimului de la Teheran și pe locul acesta își pune Arabia Saudită în mod special. Vorbim de țările din zonă, nu vorbesc acum pe toată planeta care dintre țări își doresc pacea și care nu. Vorbesc de țările implicate direct pentru că și Arabia Saudită are propriile ținte politico-economice pe termen mediu și lung.”
În același timp, acesta a atras atenția că situațiile de criză pot accelera dezvoltarea unor rute alternative de transport și aprovizionare. Istoria a demonstrat că, în fața blocajelor – fie ele politice sau tehnice – au fost identificate soluții viabile, după cum a explicat:
„Unii gândesc pe termen scurt. Cert este că sunt soluții și au istoria arătat că totdeauna s-au găsit soluții alternative și, după părerea mea personală, Iranul riscă foarte mult cu această criză a Ormuzului pentru că va împinge unele țări cu potențial economic puternic să găsească surse alternative, bypass-uri. Așa cum Arabia Saudită are conducta de 1200 de kilometri East-West Pipeline. (…)
Să știți că multe din aceste bypass-uri nu sunt neapărat din motive de eventuale crize politice. Am avut acum un an sau doi un caz în care o navă portcontainer, uriașă, de circa 15.000 de teuri, s-a pus de-a curmezișul canalului de Suez. Aproape că l-a blocat o lună de zile. Adică pot fi și motivații tehnice, la un moment dat, de blocare a unei sau a unui canal navigabil, nu mai vorbesc. De aceea se vor găsi totdeauna soluții alternative la tot ce se întâmplă.”
Referitor la resursele energetice, președintele CCIR a explicat că Europa dispune de multiple surse, inclusiv exploatările din Marea Nordului și din Norvegia, care devin profitabile în contextul actual al prețurilor, însă mecanismele pieței globale influențează direct costurile:
„Acum, noi suntem o societate globalizată, prețurile la petrol – la orice commodities, cum se spune – se stabilește pe bursă. Europa în sine nu este foarte afectată din punct de vedere al resurselor, pentru că vă spuneam că în Europa sunt mai multe surse, de exemplu, de petrol și gaze.
Deci sunt soluții alternative, cel puțin din punct de vedere european. Există Marea Nordului, cu exploatările din Marea Nordului, exploatările Norvegiei. Bun, la Norvegia deja prețul actual rentează exploatarea. Ei au un break-even cam la 60 de dolari barilul datorită dificultăților climatice. Pe de altă parte, Americile n-au nicio problemă, dar a început să se simtă pentru că e preț de bursă. De aici provin anumite… Nu poți stabili prețuri regionale, aici e problema. Pentru că Statele Unite, deși domnul Trump mai vorbește așa cât vorbește, dar anul trecut a importat 6,5 milioane de barili pe zi. Nu e chiar 100% independent.
Bun, la prețurile actuale sărite, gazul și petrolul de șist au devenit foarte atractive, pentru că își scot costurile de producție. Dacă n-ai petrolul minim 70-80, nu prea rentează să le scoți, că ai cheltuieli de producție. Gândiți-vă, Canada este al treilea deținător de rezerve de țiței din lume, după Venezuela și Arabia Saudită. Canada, din păcate pentru ei, ei datorită climei destul de dure în Pacificul de Nord și Atlanticul de Nord, ei nu au ieșit cu terminale la oceane. Și toate țevile care vin din Alberta, care este o zonă în centru Canadei, n-au ieșire la ocean, se varsă în Statele Unite și vorbim de 4,5 milioane de barili pe zi.”
În ceea ce privește Statele Unite, Daraban a precizat că, deși sunt bine poziționate din punct de vedere energetic, acestea nu sunt complet independente, importând cantități semnificative de petrol, iar creșterea prețurilor face rentabile exploatările mai costisitoare, precum petrolul și gazele de șist.
Un alt exemplu relevant este Canada, una dintre țările cu cele mai mari rezerve de țiței din lume, însă limitată de dificultăți logistice și climatice, care influențează accesul la piețele externe.
Concluzia subliniată de Mihai Daraban este că, deși există suficiente resurse la nivel global, prețurile sunt influențate de mecanismele pieței internaționale și de contextul geopolitic, ceea ce face ca efectele să fie resimțite inclusiv în regiunile care nu se confruntă direct cu lipsuri.
